Iesind din casa suparat,Radu isi da seama k gresise...O ranise mult,dar nu mai putea sa se intoarca.Era hotarat sa o ia de la capat.Hoinarind trist,dar hotarat,pe strazi o zi intreaga vede,pe prima banca de pe aleea din stanga a parcului,o faptura gingasa care ii fura mintile.Acum nu mai regreta nimic din ce facuse mai devreme.Nu mai era trist.Se puse langa ea.Fata timida se dadu mai incolo dar si la ea exista o atractie la fel ca si la Radu.Pe fata o chema Clara:"Un nume de inger!",exclama baiatul in sinea lui.Uitand de toate intamplarile de mai devreme si parca cunoscandu-se de o viata cei doi au plecat impreuna,si asa au ramas,impreuna si peste un an,si peste doi...pana cand Radu isi aduse aminte de o fata pe care o lasase singura in voia sortii ranita si indurearata cu cativa ani in urma.Cu gandul ca ea isi refacuse viata incepu' sa o caute pentru ai oferi prietenia lui si pentru ca el sa scape de mustrarile de constiinta care il tot chinuiau in ultima vreme.a cautat-o in locul in care o lasase dar nu a mai gasit decat o poza indoliata cu fata cu care isi facuse atatea planuri destramate dintr-o prostie.Raluca,fata pe care o lasase,se omorase in seara in care el a plecat si nu s-a mai intors neimaginandu-si viata fara el.
Era noapte iar in cimitirul sinistru se vedea o umbra mergand agale si uitandu-se mereu in jur parca cautand ceva.Era Radu care se dusese acolo sa-si gaseasca fosta iubita pentru ai cere iertare.A gasit-o.Atunci Radu a bufnit in plans cerandu-si iertare.Raluca nu-l mai auzea si era vina lui.Impins de durere si dandusi seama ca fata pe care o iubea cu adevarat nu mai era s-a pus pe mormant si s-a omorat si el.
Clara,ingerul de pe banca,si-a gasit alinarea in bratele altui barbat repede.Aceasta a fost o secventa lasata in trecut de ea...